Vraja nopții

"Între ziduri, printre arbori ce se scutură de floare"
Umbre reci se furişează cu priviri impunătoare...
Dinspre zare cornul sună, norii negri se adună,
Ceru-nveşmântat în plumb, fulgeră şi tună.
 
Din târziu şi-nsingurare nasc iluzii călătoare
Aruncând săgeți de lună printre stele căzătoare.
Şi în freamăt de furtună, tot ținându-ne de mână,
Hoinărim prin noaptea rece împreună.
 
Cu privirea-i de mătasă, luna, palidă crăiasă,
Risipeşte de departe printre ramuri ceaţa deasă.
Lângă lacul adormit sub o salcie pletoasă,  
Se-odihneşte liniştit ostenitul dor de-acasă.
 
Dar deodată-n depărtare, dinspre neguri iar răsare
Blând luceafăr de lumină desenând spre noi cărare.
Şi cuprinşi în vraja nopții ne-mpletim poteci din şoapte,
Către-albastrul necuprins pribegind în noapte. 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s