Reverie

„Când mă atingi eu mă cutremur,
Tresar la pasul tău când treci”
Iar şoapta-ți blândă ca un murmur,
Croieşte-n sufletu-mi poteci.

Sub mângâierea-ți de mătase
Se-alintă dorul meu flămând.
Priviri şăgalnice, duioase,
Dorințe dulci mi-aştern în gând.

La pieptul tău m-ascund în noapte,
Mă pierd în ochii tăi cuminți,
Pe buze-ți torn săruturi coapte,
Târziu, cu-mbrățişări fierbinți.

Arome dulci de iasomie,
În părul tău se împletesc.
Cuprins de-a clipei reverie,
Îți mângâi chipul îngeresc.

Sub geana serii, în tăcere,
Adormi încet pe brațul meu...
A fost un vis? Doar o părere?
Aievea eşti? Sau greşesc eu?

N-aş vrea să pleci, mai stai cu mine,
Rămâi aici să-mi fii mereu
Luceafăr blând în nopți senine,
Şi în furtuni un curcubeu!