Reverie

„Când mă atingi eu mă cutremur,
Tresar la pasul tău când treci”
Iar şoapta-ți blândă ca un murmur,
Croieşte-n sufletu-mi poteci.
Sub mângâierea-ți de mătase
Se-alintă dorul meu flămând.
Priviri şăgalnice, duioase,
Dorințe dulci mi-aştern în gând.
La pieptul tău m-ascund în noapte,
Mă pierd în ochii tăi cuminți,
Pe buze-ți torn săruturi coapte,
Târziu, cu-mbrățişări fierbinți.
Arome dulci de iasomie,
În părul tău se împletesc.
Cuprins de-a clipei reverie,
Îți mângâi chipul îngeresc.
Sub geana serii, în tăcere,
Adormi încet pe brațul meu...
A fost un vis? Doar o părere?
Aievea eşti? Sau greşesc eu?
N-aş vrea să pleci, mai stai cu mine,
Rămâi aici să-mi fii mereu
Luceafăr blând în nopți senine,
Şi în furtuni un curcubeu!

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s