La răscrucea dintre vremuri, adieri de vânt polar, bat în geam şi se avântă-n depărtări. Apoi dispar... Peste deal, din flori mărunte, un covor s-a aşternut. Geru-şi strânge pleata sură şi se face nevăzut. De sub nea, timid, răsare ghiocelul alb, curat, să-l păstrez apoi cuminte printre file la presat. Peste lac, câte un nufăr, zgribulit, zâmbeşte iar. Din târziu, c-o mângâiere, raze calde-acum răsar. Ca un vers de poezie prins în piept cu fir de dor, s-a-mpletit cu nostalgie, martie-ntr-un mărțişor. În fiorul ce se-ascunde-n firul ierbii cu oftat, primăvara se întoarce printre noi, nu ne-a uitat!
Violeta Andrei Stoicescu 