Frânturi de suflet

La ceas târziu,  când noaptea-şi cerne clipa solitară,
Şi îmi dezbracă gândul de cuvinte-n freamăt lin,
Se zbate rima-ntre metafore în călimară,
Să toarne din condei pe coală dulcele venin.
Când slova îşi cântă drumul în şoapte-nlănțuite,
Şi-atinge corzi de suflete cu blânde adieri,
Înmuguresc pe ram de gând o mie de cuvinte,
Să mistuie în versuri dulci flămândele tăceri.
S-au rătăcit şi lacrimi prea trudite printre rânduri,
Să spună cu durere-n taină-al inimii oftat...
Suspine, bucurii, speranțe rupte din adâncuri,
Trăiri culese printre ani şi puse la presat...
Atâtea visuri adunate în fiorul blând de primăvară,
În ochii plini de strălucire sau întrebători,
Se risipesc vibrând printre poeme de o frumusețe rară,
Şi ne zâmbesc şăgalnic dintre file uneori.
S-au strâns tristeți şi doruri multe-n vers cu armonie,
Şi sunt atât de multe-n lume că rămâi şocat...
Cuvintele nu se sfârşesc nicicum, oricât s-ar scrie,
De parcă viața-n poezie azi s-ar fi mutat.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s