A înflorit laleaua roşie-n grădină. Cu mâna tremurândă, tandru, o mângâi... Iar ea îşi unduieşte-n vals a ei tulpină, În semn c-ar vrea o clipă-aproape să-i rămâi. Azi pasu-ți pare mai domol ca altădată Şi în priviri ascunzi atâtea întrebări... Păşim la braț şi simt cum şoapta-ți delicată Se frânge-n sufletul prea plin de frământări. Ne aşezăm cu gest greoi pe-aceeaşi bancă Pe care amintirile au amuțit... Îmi faci uşor un semn c-ai obosit, şi parcă Nicicând atâta suferință n-am simțit. Trecut-au anii prea în grabă, scumpă mamă, Pe brațe m-ai purtat cu drag de-atâtea ori... Acum e rândul meu, să nu îți fie teamă, Un curcubeu ți-aşez pe cerul plin de nori. Te însoțesc şi-aş vrea să ştii că sunt cu tine, Îți ştiu durerea şi te port în gândul meu În nopțile târzii şi-n zilele senine, Balsam şi mângâiere îți voi fi mereu. *** Poezie dedicată zilei internaționale a luptei împotriva bolii Parkinson, premiată cu premiul special în cadrul Asociației Sufletul Lalelelor pe 11 aprilie 2021. Laleaua roşie este simbolul acestei boli.
Violeta Andrei Stoicescu 