În hoinăritul orelor târzii pe potecile înguste ale vremii amurgul se prăvăleşte-n eşarfe aurii peste sufletu-mi însingurat. Mă acopăr cu frunze de frigul colțuros de noiembrie. Se strâng dorurile să facă cuib toamnei, le aud netăcerea... Departe vuieşte ecou de furtună şi tună. O ultimă rază își face drum spre apus invitând întunericul să sfâșie orizontul însângerat… E liniște. S-a înnoptat.
Violeta Andrei Stoicescu 