Stau pe o muchie somnoroasă de linişte în timp ce dinapoia nopții țâşnesc raze de lumină croind drum dimineții. Cerul îşi schimbă culorile strecurând speranțe pe aleile nemăturate ale rătăcirilor mele spre nicăieri... Cuprind dezordinea clipelor netrăite încă şi le aşez conturând o nouă zi. Apoi îmi fac potecă printre ele şi pornesc înainte în timp ce soarele mă mângâie cuminte.
Violeta Andrei Stoicescu 