Nelinişti

Vântul îşi ridică brațele 
plimbându-şi neliniştea 
prin noaptea 
dezbrăcată de iluzii...
În labirintul de stele 
încremenite pe cer
îmi odihnesc tăcerile
căutând să despic 
umbrele întunericului,
să pătrundă-n suflet lumina 
născută din plânsul albastru 
al cerului...
Prin coridoarele labirintului,
îsi fac loc raze de lună
înfigându-şi săgețile 
în spaimele nopții...
Timpul strecoară clipe de aşteptare
mângâindu-mă blând pe obraz
cu stropi de visare...
Târziul îşi mută noaptea în neant
lăsând dimineața 
să pătrundă cu zâmbet
prin unghere ascunse de suflet...