Suflet desculț

M-am oprit
să-mi odihnesc neliniştea
în cântul mării
ce-şi răstoarnă valul
sub dulcea povară
a ultimelor raze
de lumină...
Amurgul
îşi răsfiră pletele
puțin câte puțin,
în forme tremurânde
şi fierbinți...
Îmi descalț inima
să umble tiptil
pe țărm
printre scoici
şi gânduri...
În naufragiul sufletului
pe nisipul auriu,
mă regăsesc
printre umbre şi urme,
într-un vers
de seară...

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s