Suflet de poet

Atunci când muza îi dictează 
Poetului un vers să scrie,
Frânturi de suflet îşi aşază 
Pe coala albă de hârtie. 

Ning gândurile în cuvinte,
Prind aripi rime-n călimară,
Şi se prefac în slove sfinte,
În poezie să răsară... 

Când glasul inimii şopteşte
Condeiului fără oprire,
În vers, metafora-nfloreşte,
Şi se îmbracă-n nemurire. 

În nopți târzii, tăcut, poetul,
Purtat pe-un colț de vis, departe,
Îşi creionează-ncet portretul,
Şi-a lui poveste scrisă-n şoapte.

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s