Lacrimi de ceară

Ce-i viața? Poate doar o umbră trecătoare,
Ce se topeşte iute-n noapte, ca un fum...
Sau o plăpândă adiere ce dispare
În clipa ce apune la sfârşit de drum... 

Ce-i viaţa? Poate doar o aripă întinsă,
Un vis ce se avântă-n zbor neobosit,
Un dor flămând, un zvon, o candelă aprinsă,
Sau un refren în Universul nesfârşit. 

Ce-i viața? Poate doar un strop de fericire
Îngenuncheat printre suspine şi dureri,
Un abur ce-şi aruncă ancora spre nemurire,
Prea ostenit de-atâtea neguri şi poveri... 

Ce-i viața? Poate doar un cântec de vioară,
Purtat ca un ecou pe aripă de vânt...
În suflet parcă prea curând se face seară
Şi se aştern tăcerile peste cuvânt... 

Ce-i viața... dacă nu, o rază ce răsare,
Şi-apoi se scurge-ncet, încet spre infinit,
Precum se stinge flacăra de lumânare,
Cu lacrimi reci de ceară-n ceas de asfințit...

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s