Ce-i viața? Poate doar o umbră trecătoare, Ce se topeşte iute-n noapte, ca un fum... Sau o plăpândă adiere ce dispare În clipa ce apune la sfârşit de drum... Ce-i viaţa? Poate doar o aripă întinsă, Un vis ce se avântă-n zbor neobosit, Un dor flămând, un zvon, o candelă aprinsă, Sau un refren în Universul nesfârşit. Ce-i viața? Poate doar un strop de fericire Îngenuncheat printre suspine şi dureri, Un abur ce-şi aruncă ancora spre nemurire, Prea ostenit de-atâtea neguri şi poveri... Ce-i viața? Poate doar un cântec de vioară, Purtat ca un ecou pe aripă de vânt... În suflet parcă prea curând se face seară Şi se aştern tăcerile peste cuvânt... Ce-i viața... dacă nu, o rază ce răsare, Şi-apoi se scurge-ncet, încet spre infinit, Precum se stinge flacăra de lumânare, Cu lacrimi reci de ceară-n ceas de asfințit...
Violeta Andrei Stoicescu 