În orice om se-ascunde un dram de fericire, Nescrisă melodie pe-al vieții portativ, O flacără nestinsă ascunsă-n nemurire, Poveste împletită la superlativ. Învolburate gânduri se-amestecă-n tăcere, Şi se topesc în visuri născute-n nopți târzii, Prind aripi dintr-odată şi pier ca o părere, Plutind apoi departe, printre galaxii... Îmi ninge lin în suflet cu doruri şi speranțe, Țesute-n voalul vremii cu fir de nesfârşit, Şi mă-nvelesc cu şoapte pictate-n vii nuanțe, Ce-mi leagănă nesomnul spre țărm de infinit. În clipa ce-n tăcere îşi plânge efemerul, Purtat pe-un colț de lună-n al inimii exil, Potirul fericirii îşi picură misterul, Iar eu îl țin captiv ca-ntr-un etern azil.
Violeta Andrei Stoicescu 