Dor de copilărie

Mi-e dor de-a mea copilărie,
De casa veche, cu pridvor,
De satul plin de-a lui magie,
Fardat cu pulbere de dor... 

Mi-e dor de stropii reci de rouă,
Şi de aromele de crini,
De serile cu lună nouă,
De trandafirii din grădini... 

Mi-e-aşa de dor copilărie 
De fermecatul tău tărâm
Cu iz de tei şi iasomie
Purtat pe-al vieții caldarâm... 

Mi-e-aşa de dor de răsăritul
Scăldat în razele-aurii,
De norii ce pictau zenitul
Cu umbre aspre, plumburii... 

Mi-e dor să beau de la fântână,
Mi-e dor de-un susur de izvor,
Şi de mirosul de țărână
Trezit de ploaie, pe răzor... 

Mi-e dor de-a mea copilărie 
Aş vrea în vers să o ascund,
Şi s-o prefac în poezie
În care-apoi să mă afund... 

Tot răscolind prin amintire
În lumea plină de poveşti,
Mă-ntreb cu lacrimi în privire:
Copilărie, unde eşti?

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s