Retrăind din amintiri

În lumea ta, copilărie,
Mă poartă gândul călător,
Etern tărâm de reverie,
Un colț de Rai nemuritor... 

Şi mi-amintesc ca de-o poveste, 
Când alergând desculți prin ploi,
Ne rătăceam pe văi sau creste,
În haine pline de noroi... 

Ne adunam apoi în gaşcă,
Sub streşini, pe la case vechi,
Sau ne-agățam de vreo caleaşcă,
Purtând cireşe la urechi... 

Azi nu mai sunt acea fetiță
Cu sufletul de catifea,
Cu păr bălai, strâns în cosiță,
Şi cu priviri de albăstrea. 

Dar mi-a rămas o bucățică
Din visul ce-am trăit cândva,
Copilărie nesfârşită,
Păstrată-n amintirea mea...