Retrăind din amintiri

În lumea ta, copilărie,
Mă poartă gândul călător,
Etern tărâm de reverie,
Un colț de Rai nemuritor... 

Şi mi-amintesc ca de-o poveste, 
Când alergând desculți prin ploi,
Ne rătăceam pe văi sau creste,
În haine pline de noroi... 

Ne adunam apoi în gaşcă,
Sub streşini, pe la case vechi,
Sau ne-agățam de vreo caleaşcă,
Purtând cireşe la urechi... 

Azi nu mai sunt acea fetiță
Cu sufletul de catifea,
Cu păr bălai, strâns în cosiță,
Şi cu priviri de albăstrea. 

Dar mi-a rămas o bucățică
Din visul ce-am trăit cândva,
Copilărie nesfârşită,
Păstrată-n amintirea mea... 

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s