Nelinişte

Sunt valul înspumat pe-o mare-albastră, 
Tot legănat de vremuri în unduiri retard,
Tresar când luna-mi bate în fereastră...
Printre-amintiri cernite, bătrâne raze ard. 

Mi-e sufletul ca bolta în furtună,
Un freamăt îmi strecoară prea dulci fiori în gând...
Te văd zâmbind, păşim sub clar de lună,
Prin labirint de noapte, peste abis visând... 

Ți-am dăruit iubirea ca pe-o floare,
N-am să-nțeleg vreodată de ce te-ai depărtat,
Prăpastia însingurării doare,
S-au strâns atâtea taine-n al inimii oftat... 

Sunt valul înspumat pe-o mare-albastră,
Un dor sălbatic arde în inimă nestins,
A naufragiat iubirea noastră,
Purtată de talazuri spre largul necuprins...