Zbor spre înălțimi

Cu aripi de vultur mă-nalț peste neguri
Sub vraja ce umple al clipei delir,
Să sorb din seninul ce toarnă din ceruri
Albastrul ascuns în al zilei potir. 

Privesc cum se-adapă din el răsăritul
Ce-nvăluie zarea-n sclipiri de safir,
Când roua-n adânc îşi presară argintul,
Să mângâie floarea cu dulcele-i mir... 

Pe boltă o rază de foc scânteiază
Iar aripa-mi zboară din nou spre pământ 
Şi simt cum o pace în suflet se-aşază...
Din vis mă trezeşte o boare de vânt. 

Se-aude-un ecou ca o dulce chemare
Ce-mi leagănă gândul rătăcitor...
Lumina-şi aşterne a ei sărutare
Şi-mi ninge în gând cu petale de dor. 

Mi-e sufletul aripă-ntinsă spre zare,
Plutind peste noapte spre limpezimi,
Un abur ce suie spre neuitare,
O şoaptă purtată în zbor spre-nălțimi...

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s