De ziua mea nu-mi fac cadou nimic, Mi-ajung doar câteva petale de visare, Un vers de poezie îmi dedic Şi-adaug în grădina vieții înc-o floare. Cu-acelaşi suflet tandru de copil Mă poartă pasul pe a timpului cărare... A mai trecut un an... aşa, tiptil Dar vine altul, cu o nouă provocare. De ziua mea nu-mi fac cadou nimic, Îmi e de-ajuns să văd cum soarele răsare... Azi am decis să nu renunț, să nu abdic Şi să aşez în calea vremilor hotare. De ziua mea nu-mi fac cadou nimic, Cer zorilor un strop de rouă drept urare Iar nopții să mă poarte-n Carul Mic Spre rădăcini de cer cu lumi nemuritoare. De ziua mea nu-mi fac cadou nimic, De fapt e-o simplă zi, la fel ca orişicare Dar parc-aş vrea să mai rămână-un pic, Să uit că viața-i doar o umbră trecătoare...