Uşoare umbre cresc dezlănțuite, Septembrie aproape a trecut... În filmul mut al toamnei răzvrătite, Hoinare nostalgii mocnesc durut. Octombrie aprinde-n lampioane, Prin reci unghere, palide lumini... Şi plâng cărările de paşi orfane, Îngenuncheată-i frunza în grădini. Am naufragiat pe-un vers de seară, În ceasul crizantemelor târzii, Ucise sub a timpului povară, Cu revărsări de-amurguri sângerii. Pe portativul vieții, în surdină, Fug toamnele-ntr-un veşnic contratimp, Să toarne din potire de rugină, Suspine, peste-apusul anotimp.
Violeta Andrei Stoicescu 