Între lacrimă şi zâmbet, văduvit de libertate, Pân' la margini de genune, bietul fir de lut se zbate... Lacrima,-n privire frântă, sufletul îl linişteşte Şi ca dup-o ploaie caldă, zâmbetul se limpezeşte. Între lacrimă şi zâmbet am pus legământ de pace: Când am zâmbetul pe buze, lacrima din suflet tace Iar când lacrima trudită îmi alunecă sub pleoape, Zâmbetul o şterge-n grabă, înflorindu-mi mai aproape. Curcubeul se revarsă după apriga furtună, Peste însetatu-mi suflet, cu balsam de voie bună. Fermecat de-a lui magie, de pe-o margine de vis, Strâng petalele căzute, într-un zâmbet larg deschis... Soarele trimite tandru, un surâs în bob de rouă, Să culeg în zorii zilei stropi, cu mâinile-amândouă... Din căuşul palmei soarbe cu nesaț al meu destin, Mir albastru cu savoare de zâmbet diamantin.
Violeta Andrei Stoicescu 