Am fost bob firav de rouă strâns în palma unei flori, Lacrimă întârziată pe sub geană uneori, Între vis şi împlinire am fost semn de întrebare Şi mi-am aninat dorința printre stele căzătoare. Am fost fulger de lumină într-un fald de curcubeu, Puful alb de păpădie spulberat instantaneu, Am fost nufăr singuratic pe sub sălcii plângătoare, Sprijinind pe umeri cerul cu albastru-i de cicoare. Am fost aripă întinsă-n zbor înalt spre infinit, Valul frământat de mare murmurând neobosit, Pe nisipul din clepsidră mi-am clădit palat din visuri Şi-am cules deşertăciune pân' la margini de abisuri. Am fost vers de poezie, un ecou purtat de vânt, Un acord de simfonie, o silabă-ntr-un cuvânt, Vas fragil născut din tină, flacără de lumânare, Cânt de lebădă în noapte, un suspin, doar o suflare... Printre doruri şi speranțe, pân' la capăt de cărare, Am fost EU... dar pe pământ, n-am trăit la întâmplare...
Violeta Andrei Stoicescu 