E mult mai toamnă astăzi decât ieri, Rugina se preface-n flori de gheață, Cad cioburi de lumină-n mlădieri, Din nesfârşit peste tăcutul dor de viață. Se zbate clipa-n gândul nerostit Să pună stavili noi în calea nopții Şi-n răzvrătiri nebune, s-au pornit Să curgă lacrimi ne-ndurate-n palma sorții. E mult mai toamnă astăzi decât ieri, Ascultă şoapta boabelor de rouă... E-un cântec rătăcind spre nicăieri Iar peste pribegii de gând şi suflet, plouă...
