Sunt

Sunt licăr de lumină scurs din soare,
Sunt vas de lut cu suflet visător,
Un strop pierdut într-un talaz de mare,
În Univers sunt doar un fir de nor. 

Sunt pulbere de stele căzătoare,
Sunt bob de rouă-n palma unei flori,
O şoaptă rătăcind la întâmplare,
Sunt un ecou în strune de viori... 

Sunt lacrimă născută din durere,
Sunt strigăt mut al gândului pribeag,
O flacără ce pâlpâie-n tăcere,
Sunt vis îngenuncheat pe-al zilei prag. 

Sunt toate la un loc şi fiecare,
Sunt trup şi suflet tainic, călător,
Sunt umbra pregătită de plecare,
O frunză-n vânt, un abur trecător... 

Sunt dor pe-a infinitului coloană,
Sunt curcubeu pe cerul mohorât,
Un fulg timid de nea topit pe geană,
Sunt doar un om, un simplu om şi-atât!

1 gând despre „Sunt”

  1. „Sunt dor pe-a infinitului coloană,
    Sunt curcubeu pe cerul mohorât,
    Un fulg timid de nea topit pe geană,
    Sunt doar un om, un simplu om şi-atât!” Superb poem. Admirație!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s