Sunt licăr de lumină scurs din soare, Sunt vas de lut cu suflet visător, Un strop pierdut într-un talaz de mare, În Univers sunt doar un fir de nor. Sunt pulbere de stele căzătoare, Sunt bob de rouă-n palma unei flori, O şoaptă rătăcind la întâmplare, Sunt un ecou în strune de viori... Sunt lacrimă născută din durere, Sunt strigăt mut al gândului pribeag, O flacără ce pâlpâie-n tăcere, Sunt vis îngenuncheat pe-al zilei prag. Sunt toate la un loc şi fiecare, Sunt trup şi suflet tainic, călător, Sunt umbra pregătită de plecare, O frunză-n vânt, un abur trecător... Sunt dor pe-a infinitului coloană, Sunt curcubeu pe cerul mohorât, Un fulg timid de nea topit pe geană, Sunt doar un om, un simplu om şi-atât!
„Sunt dor pe-a infinitului coloană,
Sunt curcubeu pe cerul mohorât,
Un fulg timid de nea topit pe geană,
Sunt doar un om, un simplu om şi-atât!” Superb poem. Admirație!
ApreciazăApreciat de 1 persoană