A mai trecut o toamnă peste noi,
Bat clopotele-a dor şi-a despărțire
Şi am rămas mai singuri şi mai goi,
De-atâția paşi pierduți prin cimitire.
Prea multe aripi frânte timpuriu,
Prea multe inimi au uitat să bată
Şi ne-a rămas în sufletul pustiu,
Un gol şi-o lacrimă nemângâiată.
Prea multe întrebări ce n-au răspuns,
Prea multe visuri prematur ucise,
Mocnesc durut tăcerile-n ascuns
Iar vântul bate pe la porți închise...
A-ngenuncheat şi frunza prin grădini,
Amurgul sângerează-a suferință,
Iar noi suntem mereu tot mai străini
Şi tot mai distanțați şi-n neputință.
A mai trecut o toamnă peste noi
Şi-n gând şoptim aceeaşi rugăciune:
Întoarce Doamne vremea înapoi
Şi-aşterne curcubeul peste lume!
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Fie ca toată această toamnă să se regăsească
tristă doar înversuri, nu în viața noastră
dar ca orice sfârșit în oricare frunză,
stă un nou mugur….Nedescris dor și muză! (Sunt încântată să te citesc…ai un stil minunat, Bacovian de a descrie toamna!Emoționant!
Îți doresc inspirație în continuare și toate bune!Weckend plăcut!)
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumiri cu prețuire!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
„A mai trecut o toamnă peste noi” Frumos poem cu o temă tristă. Prețuire!
ApreciazăApreciat de 1 persoană