Scade ziua în clepsidră într-un ritm halucinant,
Umbre reci, misterioase-şi plimbă pasul nonşalant,
Cad secundele ucise sub a timpului arcadă
Şi prin fața mea, tăcute, se perindă-n cavalcadă.
Şi tot bat şi bat în mine clopote cu glasul stins,
Dangătul prelung se frânge în albastrul necuprins
Iar pe tâmpla-ncărunțită se mai cerne o-nserare,
Pe când bobul din clepsidră mai cerşeşte o suflare.
Şi tot cad şi cad din mine cioburi mici de efemer,
Parc-aş vrea să pun hotare-n calea clipelor ce pier...
Însă vremea nu aşteaptă, anii trec cu nepăsare
Iar eu, bulgăre de tină, mă supun cu resemnare...
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
„Şi tot cad şi cad din mine cioburi mici de efemer,
Parc-aş vrea să pun hotare-n calea clipelor ce pier…
Însă vremea nu aşteaptă, anii trec cu nepăsare
Iar eu, bulgăre de tină, mă supun cu resemnare…” Superb. Felicitări alese!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumiri cu prețuire!
ApreciazăApreciază