Scade ziua în clepsidră într-un ritm halucinant, Umbre reci, misterioase-şi plimbă pasul nonşalant, Cad secundele ucise sub a timpului arcadă Şi prin fața mea, tăcute, se perindă-n cavalcadă. Şi tot bat şi bat în mine clopote cu glasul stins, Dangătul prelung se frânge în albastrul necuprins Iar pe tâmpla-ncărunțită se mai cerne o-nserare, Pe când bobul din clepsidră mai cerşeşte o suflare. Şi tot cad şi cad din mine cioburi mici de efemer, Parc-aş vrea să pun hotare-n calea clipelor ce pier... Însă vremea nu aşteaptă, anii trec cu nepăsare Iar eu, bulgăre de tină, mă supun cu resemnare...
„Şi tot cad şi cad din mine cioburi mici de efemer,
Parc-aş vrea să pun hotare-n calea clipelor ce pier…
Însă vremea nu aşteaptă, anii trec cu nepăsare
Iar eu, bulgăre de tină, mă supun cu resemnare…” Superb. Felicitări alese!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumiri cu prețuire!
ApreciazăApreciază