Resemnare

Scade ziua în clepsidră într-un ritm halucinant, 
Umbre reci, misterioase-şi plimbă pasul nonşalant,
Cad secundele ucise sub a timpului arcadă
Şi prin fața mea, tăcute, se perindă-n cavalcadă. 

Şi tot bat şi bat în mine clopote cu glasul stins,
Dangătul prelung se frânge în albastrul necuprins
Iar pe tâmpla-ncărunțită se mai cerne o-nserare,
Pe când bobul din clepsidră mai cerşeşte o suflare. 

Şi tot cad şi cad din mine cioburi mici de efemer,
Parc-aş vrea să pun hotare-n calea clipelor ce pier...
Însă vremea nu aşteaptă, anii trec cu nepăsare
Iar eu, bulgăre de tină, mă supun cu resemnare...

2 gânduri despre „Resemnare”

Lasă un comentariu