Târziu

Se lasă înserarea… şi fremătând se-aude
„Cum vântul farmă ramuri zvârlindu-le-n ferești”
M-aşez la gura sobei, sub pleoapa iernii crude
Şi mă cufund, în taină, în lumea cu poveşti…

Pe tâmpla-mi obosită, o şoaptă necuminte,
Îmbrățişând tăcerea din gândul nerostit,
Mă poartă pe aleea cu doruri troienite
Şi ninge peste suflet... şi ninge viscolit...

Târziu, în poala lunii, născut din neguri coapte,
Îşi leagănă nesomnul un vis înaripat,
Când cetina brumată se-ascunde-n fald de noapte,
Iar stelele pe boltă aproape-au îngheţat.

*Versul citat aparține poetului Mihai Eminescu

2 gânduri despre „Târziu”

  1. „Se lasă înserarea… şi fremătând se-aude
    „Cum vântul farmă ramuri zvârlindu-le-n ferești”
    M-aşez la gura sobei, sub pleoapa iernii crude
    Şi mă cufund, în taină, în lumea cu poveşti…” Frumos spus. Izul Eminescian se simte în tot poemul. Felicitări!

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s