Te-aş îmbrățişa

Păstrez ca pe-o comoară-n inima-mi durută,
O ultimă scrisoare ce mi-ai scris cândva...
Sub lacrima ce-obrazul astăzi mi-l sărută,
Nerepetate clipe trec prin fața mea...

Şi te-ntâlnesc din nou pe-un colț de neuitare,
Pe-aceeaşi bancă, unde timpul s-a oprit...
Imaginea din suflet prinde iar să zboare,
Spre-aleile pe care paşii-au amuțit.

Mă-nvăluie încet un fald de doruri mute,
Şi mă adăpostesc la umbra unui vis,
Să sorb pe rând din prețioasele minute,
Pe care depărtarea parcă le-a ucis. 

Te-mbrățişez mereu în gând şi-n amintire,
Te port pe brațe-n zori şi-n ceas de asfințit 
Şi mă întorc tăcută pe-o-ndumnezeire,
Pe care prima oară-n viață te-am zărit.

Mai lasă-mi visul peste clipa ne-mplinită,
Mai lasă şoapta să străbată prin abis,
Ca un balsam ceresc pe aripa-mi rănită,
Te-aştept să te întorci, aşa cum ai promis!