Pământul geme şi suspină...
Nu va mai fi precum a fost,
Cad prunci ucişi fără de vină
Sub talpa urii fără rost...
E plâns, e groază, e durere,
Sub foc de arme de război,
Şi-n urmă ninge c-o tăcere,
Ce-ngheață sufletele-n noi...
Se curmă vieți, schimbând destine
Şi tunuri negre, fumegând,
Prefac oraşele-n ruine,
Le şterg din cale rând pe rând.
Bat clopote a zvon de moarte,
Curg lacrimi reci din ochii goi,
Se frâng speranțele deşarte
În stropi de sânge şi noroi...
Mi-e sufletul altar de rugă
Şi ruga, scară înspre cer,
Coboară, Doamne şi dejugă
Al lumii colţ de efemer!
Apreciază:
Apreciere Încarc...
Similare
Trist dar adevărat. Felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
https://i.pinimg.com/originals/46/94/2c/46942c24b0246da3fa959923ceb75f8c.jpg
ApreciazăApreciază