Amurg cu-aromă de lavandă

Amurg de vară-albastru violet...
Stau la taifas cu stropii de lumină,
Aşa cum şade-un suflet de poet
Pe țărm de gând, departe de rutină.

Crâmpeie de poveste, ca-ntr-un vis,
Se despletesc prin câmpul de lavandă...
Pe prag de-amurg, o floare s-a deschis
Să-mi toarne-n palmă mirul, drept ofrandă.

Aleargă spre-orizont săgeți de jar,
Zefirul se alintă-n poala serii...
Şi-n fald de reverie-mi cade iar
Pe umeri şi pe-obraz, sărutul verii.

Un zâmbet mov pe buze mi-a-nflorit...
Aici, în lan, mă simt atât de mică!
Azi port în piept un colț de cer topit
Şi-un vers brodat cu fir de levănțică.