Târziu

Suie Luna peste vârfuri troienind cărări alpine,
Sprintenă ca o mireasă-nveşmântată-n voaluri fine...
Ninge-o linişte albastră, ninge-o linişte deplină,
Toate dorm... doar noaptea-şi plimbă, tainic, neagra pelerină.

Lacrimi grele de-ntuneric se preling fără-ncetare,
Blânde şoapte de luceferi rătăcesc la întâmplare...
Cu alai, flămânde umbre dau năvală prin unghere 
Şi-n clepsidra ce suspină se înghesuie-n tăcere.

E târziu... iar dinspre mâine bate-un clopot a chemare,
Când mijesc, timid, deasupra, tremurânde felinare. 
Cuibărită-n poala vremii, văd cum curge-n valuri ceața
Şi aştept cu nerăbdare să răsară dimineața.