"La steaua care-a răsărit" Pe-un colț de noapte-albastră, Privesc cu ochi nedumerit, Cum cerne din nemărginit, Când toate-n jur au adormit, Sclipiri, pe la fereastră. Se-ntorc luceferi, rând pe rând, Prin spații siderale, S-adape sufletu-mi flămând Şi se opresc din când în când La vad de inimă şi gând, Cu-argintul în pocale. Şi pân' la margini de abis Se-aprind lumini celeste... Iar "blânda lună" s-a deschis, Ca floarea albă, de cais, Să-mi ningă cu frânturi de vis, Din pagini de poveste.
Violeta Andrei Stoicescu 