Eu sunt prietenă cu viaţa Iar ea-i prietenă cu mine Mă ia de mână, dimineața Şi chiar de-n jur se lasă ceața, Mă ține-n palmă şi mi-e bine. Mă suie pe cărări alpine Să înfloresc în primăvară, Iar dacă vântul, piept îmi ține, Mă prinde strâns şi mă susține, Să nu se facă-n suflet seară. Dar drumul urcă şi coboară Prin văi adânci sau prin câmpie... Şi-atunci când noaptea mi-e povară, Parfumul clipei mi-l strecoară În picuri dulci, de reverie. M-aşteaptă zilnic la răscruce Să-mi despletească-n cale visuri... Când pasul vine sau se duce, Când nu ştie-ncotro s-apuce, Mi-aşază punte peste-abisuri. Eu sunt prietenă cu viaţa Iar ea-i prietenă cu mine Mă ia de mână, dimineața Şi chiar de-n jur se lasă ceața, Mă ține-n palmă şi mi-e bine.
Violeta Andrei Stoicescu 