Prietenul adevărat Ți-e-aproape fie greu sau bine, Oricum ai fi... sărac, bogat, Nu ține cont, ci ne-ncetat E lângă tine. Când urlă-al mărilor talaz, Când norii-n falduri se adună, Prin văi adânci, la greu necaz, C-o sărutare pe obraz, Treci de furtună. Prietenul adevărat Mângâie inima rănită La vadul vremii, pe-nserat Ți-ascultă-al gândului oftat, Nu îl evită. Şi chiar de-ar fi să întâlneşti În cale, lacrimi fără număr, La braț cu el tot îndrăzneşti Când ştii că poți să te opreşti, Să-i plângi pe umăr. Prietenul adevărat Îți e şi sprijin şi povață Şi-aduce sincer şi curat În sufletul împovărat, O dimineață.
Violeta Andrei Stoicescu 