Mi-eşti primăvară

Eşti răsăritul ce sărută zarea,
Eşti boarea fermecată-n asfințit,
Eşti visul ce alungă întristarea,
Balsam îmi eşti în gândul nerostit... 

Eşti roua ce alintă firul ierbii,
Eşti şoapta adierilor de vânt
În zori, când la izvor se-adapă cerbii
Şi se topesc tăcerile-n cuvânt... 

Eşti freamăt blând în inima pustie,
Eşti raza ce mângâie cu senin,
Eşti floarea cu parfum de iasomie,
Prin lan eşti zâmbet proaspăt de carmin... 

Eşti un acord în dulcea melodie
A stropilor ce-mi bat încet în geam,
Un recital în vers de poezie
Născut în mugurii-nfloriți pe ram... 

Eşti seva ce se-ascunde-n frunza verde,
Eşti trilul vesel ce strecoară-n zori
Speranța ce nicicând nu se va pierde,
Eternă simfonie de viori... 

Eşti zborul lin al gândurilor mele
Când se adună norii din târziu,
Şi chiar de-mi par cărările prea grele,
Mi-eşti primavară-n sufletul pustiu...