Nu doarme valul încă Şi marea nu mai tace, Sub negura adâncă Ce-n falduri se desface. Plâng crestele-nspumate, Catargele se frâng, Plâng albatroşi departe, Când nori de plumb se strâng. Şi-n noaptea-ntunecată, Cu unduiri stângace, O barcă-ntârziată, În zbucium se complace. La margini de genune, Lovit de stânci, talazul, Se zbate să-şi adune Spre țărm, trudit, necazul. O rază ațipită Mi-alunecă sub pleoapă, Lumina-i risipită, În suflet să-mi încapă. Nu doarme valul încă, Dar marea, de-acum tace, Iar negura adâncă În falduri se desface...
Violeta Andrei Stoicescu 