La ceas târziu, îngenuncheat, Ajuns la margini de genune Cu sufletul împovărat, Nevrednic, gol şi-nsingurat, Mă-ntorc la Tine-n rugăciune. Zdrobit, mă plec sub crucea Ta Şi stau tăcut, în aşteptare... Să-mi faci un semn, să-mi spui cumva Că sângele-Ți, la Golgota, A scris şi-n dreptul meu: "Iertare". Tu ştii c-aş vrea să mă ridic Din întuneric, la lumină... Dar fără Tine, sunt nimic, Mă simt murdar şi-atât de mic... Sunt doar un bulgăre de tină! Cum ai putut, în locul meu, Să Te cobori cândva pe-o cruce? Tu, fiu de om şi Dumnezeu, Te-ai dăruit atunci când eu Te-am părăsit... la grea răscruce. Nu pot cu mintea-mi să dezleg, Nici să cuprind a jertfei taină... Azi mi-e de-ajuns să înțeleg Că ai plătit cu ceru-ntreg, Să mă îmbraci cu-a vieții haină. Din colțul meu de efemer, Pierdut, la margini de genune, Când n-am putere să mai sper, Mi-e gândul scară către cer, Mi-e rug aprins... şi rugăciune.
Violeta Andrei Stoicescu 
„Din colțul meu de efemer,
Pierdut, la margini de genune,
Când n-am putere să mai sper,
Mi-e gândul scară către cer,
Mi-e rug aprins… şi rugăciune.” Foarte frumos. Sincere felicitări!
ApreciazăApreciat de 1 persoană
Mulțumesc pentru apreciere şi popas!
ApreciazăApreciază