Rugă

La ceas târziu, îngenuncheat,
Ajuns la margini de genune
Cu sufletul împovărat,
Nevrednic, gol şi-nsingurat,
Mă-ntorc la Tine-n rugăciune.

Zdrobit, mă plec sub crucea Ta
Şi stau tăcut, în aşteptare...
Să-mi faci un semn, să-mi spui cumva
Că sângele-Ți, la Golgota,
A scris şi-n dreptul meu: "Iertare".

Tu ştii c-aş vrea să mă ridic
Din întuneric, la lumină...
Dar fără Tine, sunt nimic,
Mă simt murdar şi-atât de mic...
Sunt doar un bulgăre de tină!

Cum ai putut, în locul meu,
Să Te cobori cândva pe-o cruce?
Tu, fiu de om şi Dumnezeu,
Te-ai dăruit atunci când eu
Te-am părăsit... la grea răscruce.

Nu pot cu mintea-mi să dezleg,
Nici să cuprind a jertfei taină...
Azi mi-e de-ajuns să înțeleg
Că ai plătit cu ceru-ntreg,
Să mă îmbraci cu-a vieții haină.

Din colțul meu de efemer,
Pierdut, la margini de genune,
Când n-am putere să mai sper,
Mi-e gândul scară către cer,
Mi-e rug aprins... şi rugăciune.

2 gânduri despre „Rugă”

Lasă un răspuns la constantingavrilescu Anulează răspunsul

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s